Astazi a fost despre rugaciune. Acolo departe de aglomeratia urbana. Acolo unde nu toti au harul de a ajunge sa slujasca si sa se roage. Acolo unde totul pare curat si pur. Acolo, unde parca doar Cerul e mai sus decat tine, iar mai sus e Dumnezeu.
Citisem despre cele doua schituri inainte sa merg acolo. Un comentariu facea referire la unul din tinerii slujitori de acolo, cum ca n a discutat cu ei ,cum ca era "rece" si cumva respingator...
Mi am zis ca na', si ei sunt oameni si fiecare le are pe ale lui.
L am intalnit si noi astazi. De fapt a fost singurul din Manastire pe care l am zarit acolo.
Intr adevar, un tanar inalt,bine ingrijit si cu vorba putina,dar la "subiect".
Pe noi ne a miruit,ne a daruit 3 sticlute de mir, 3 iconite, iar mie mi a daruit si o carte.
Am fost atat de dezamagit de mine, caci noi nu am mers cu nimic acolo intr o izolare totatala, dar de primit , am primit.
Si mi am amintit de'o vorba(care cred ca este si pilda):
Sa daruiesti....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu