Am sperat si cred in optimism...
Astazi...,pandemie, zile grele prin care omenirea trece...,dar..., retraiesc copilaria. Copilaria mea. Ferucirea mea, era atunci cand cu mine , mama, tata,bunicul,bunica...ma ajuta sa mi pun in practica putinele cadouri..., mda, erau putine.Dar faptul ca erau cu mine era mai important decat cel mai scump cadou pe care l as fi putut primi...
Mi-e tare drag...
E dimineata, lumea inca doarme..., iar noi cantam :))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu