miercuri, 24 noiembrie 2010

Iubesc catelusii adevarati...

Am inceput sa vad  in jurul meu tot mai multi oameni fara demnitate,fara caracter,oameni care se injosesc spre rusinea lor pentru un minor interes,oameni care pentru interesul lor isi "sapa"apropiatii, isi "sapa" semenii de rangul lor sperand ca ei isi vor schimba rangul,oameni care ar fi in stare sa sape groapa altuia uitand parca de un vechi proverb...
Nu pot sa stau indiferent,nici nu pot sa fac nimic...,asa ca mai panfletez despre ei asa cum ma pricep eu,la urma urmei ,poate un nepriceput,dar demn si cu caracter...

Sa fi catel e lucru mare,
Sa fi supus,nu-i o intamplare.
Sa fi supus ca un catel,
E lucru mare pentru el.

Si de-ti doresti catel sa fi,
Sa ai stapan si sa nu stii,
Nu-i o intamplare caci ti-ai dorit,
Sa stai in lant si umilit.

Si de-ai ales sa latri sur,
Tu sa nu-i musti pe cei din jur.
Chiar sumutat de tu vei fi,
Caci vine ziua cand si tu vei plati.

Si nu vei fi latrat asa cum tu latrai,
Vei fi muscat poate prea tare,
Si asta nu e o-ntamplare
Caci ti-ai dorit sa fi mai mare.

Vei sta in lant si lantul se scurteaza,
Atunci cand crezi ca tu vei face fata,
Si cand consideri ca esti in urcus
Ti se va strange lantul ,caci esti catelus.

Dar si de esti catel,cu coada-n spate,
Tu totusi sa ai demnitate.

De A.B

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu