Am fotografiat tot ce mi s-a parut interesant in acest concediu,m-am relaxat,m-am odihnit,sunt pregatit pentru un nou sezon de munca si astept sa vina vara,sa merg la iarba verde,la gratar,la scaldat,la munte si pe unde vom crede noi ca ne mai incadram in buget...,caci de,o viata avem iar nenorocirile din lume,precum nenorocirea din Japonia ne indrepatatesc sa ne gandim si la placerile noastre,nu numai la sacrificiul de a munci.Am vazut in acest concediu multe...,am vazut tari bine dezvoltate economic,cu o infrastructura pe care noi nu stiu cand o sa o avem,cu o economie incomparabila cu a noastra,dar cu oameni care niciodata nu vor fi ca ai nostri.Sunt oameni reci,oameni care nu au vecini decat la propriu,oameni care doar muncesc pentru tara lor..., si reusec,dar oameni carora le lipseste ceva: le lipseste ceea ce noi avem,le lipseste prietenia intre ei, le lipseste buna dispozitie, le lipseste zambetul,le lipsesc si lor multe...,ceea ce nu stiu daca ei vor avea,caci ei doar muncesc.As putea spune ca este o antiteza intre ei si noi...
O sa ajung acasa si nu stiu daca o sa vad in multi ani de acum inainte atatia oameni tristi pe care i-am vazut aici...,fiindca rar sau poate deloc mi-a fost dat sa vad oameni ce zambesc si daca i-am vazut,aceia erau ai nostri...
Acum ma intreb oare ce este mai bine,sau cum ar fi mai bine?:sa fiu ca ei sau sa traiesc ca noi...
Sa avem economia lor si zambetul nostru am fi perfecti,perfectiunea neexistand aleg sa fiu ROMAN!
